„Fiecare epocă are o ficțiune care o guvernează. A noastră, poate, este că algoritmul ne înțelege.”
— Jurnal de lucru, Bruxelles, 2024
La ora 10:00, într-un birou de sticlă din Rotterdam, o femeie își deschide laptopul. Nu mai există nicio întrebare despre ce trebuie să facă. Algoritmul i-a alocat sarcinile, i-a modelat agenda, i-a anticipat pauza de cafea. Nicio persoană nu i-a vorbit. Niciun șef nu i-a cerut ceva. Totul a fost deja decis.
Aceasta nu este o distopie. Este un scenariu real.
Inteligența Artificială nu mai este o promisiune, ci o prezență. Una discretă, eficientă, omniprezentă. Și totuși, în liniștea controlului perfect, începe să răsune o întrebare veche: unde dispare omul când mașina decide în locul lui?
Oglinda binară a viitorului: între eficiență și excludere
Un studiu recent al Comisiei Europene – Artificial Intelligence and the Future of Work (2024) – relevă o dublă realitate tulburătoare. 66% dintre europeni consideră că tehnologiile digitale au un impact pozitiv asupra muncii lor. Aceeași proporție se teme că AI-ul va înlocui mai multe locuri de muncă decât va crea.
Această dublă percepție nu este o incongruență. Este expresia unui prezent fracturat, în care promisiunea progresului coexistă cu anxietatea pierderii. Trăim într-un timp al entuziasmului fără bucurie, al eficienței fără încredere.
Aceasta nu este doar o tranziție tehnologică. Este o criză ontologică.
Cine mai este omul când decizia devine automatizată?
Inteligența Artificială nu doar asistă: ea înlocuiește. În resurse umane, în planificare, în evaluarea performanței, algoritmul devine noul manager invizibil. Un manager care nu obosește, nu uită, nu ezită. Dar și unul care nu empatizează, nu negociază, nu iartă.
Mai mult de 80% dintre cetățenii europeni cer reglementări clare care să protejeze intimitatea și să limiteze deciziile automatizate în mediul de lucru. Aceasta este, poate, o ultimă formă de rezistență: cererea de umanitate într-o lume care își externalizează decizia.
Într-o epocă în care supravegherea digitală devine normă, iar concedierea poate fi doar o linie de cod, controlul uman nu mai este un detaliu birocratic. Este condiția însăși a libertății.
Inegalitatea nu mai e între bogați și săraci, ci între învățați și deconectați
Raportul Eurobarometrului arată un contrast îngrijorător: 70% dintre europeni cred că dețin competențe digitale suficiente, dar aproape 45% nu pot efectua sarcini digitale de bază.
Dacă în trecut alfabetul era poarta către cetățenie, astăzi alfabetul digital decide cine e angajabil și cine e marginal. AI-ul, dacă nu este însoțit de politici masive de reconversie profesională, va deveni un instrument de stratificare tăcută, iar lumea muncii un teren de selecție pe criterii algoritmice.
Acesta nu este doar un risc social. Este un derapaj moral.
Descentralizarea sensului: când munca devine proces, iar omul devine profil
Dincolo de cifre și reglementări, AI-ul reconfigurează ceva mai profund: sensul muncii. Într-o lume în care algoritmul decide, iar omul execută, relația dintre individ și activitatea sa se destramă. Munca nu mai este expresie de sine, ci integrare într-un flux de date.
61% dintre europeni cred că AI-ul afectează negativ comunicarea umană în cadrul muncii. Este o observație simplă, dar devastatoare. Pentru că munca nu este doar productivitate. Este spațiu de interacțiune, de conflict, de solidaritate, de apartenență. Când acestea dispar, rămâne doar eficiența. Dar eficiența este goală fără sens.
Reflecție finală: să ne amintim ce nu poate calcula o mașină
Inteligența artificială ne poate ajuta să gândim mai repede. Dar nu ne poate învăța să gândim mai bine. Ne poate optimiza viața, dar nu ne poate spune ce înseamnă să avem o viață bună.
În graba cu care integrăm AI-ul în fiecare colț al societății, riscăm să uităm că tehnologia este un mijloc, nu un scop. Iar când mijlocul devine stăpân, omul devine instrument.
Cea mai mare responsabilitate a noastră nu este să programăm algoritmi tot mai sofisticați. Ci să programăm societăți care știu când să spună: „Stop. Aici e nevoie de om.”
Sursă principală: Special Eurobarometer 554 – Artificial Intelligence and the Future of Work, Comisia Europeană, 2024.
https://www.europa.eu/eurobarometer