O placă de lut veche de peste 2600 de ani redesenează nu doar lumea, ci și modul în care oamenii antici au înțeles existența. Cine a creat-o, ce conține și ce spune despre noi toți — o incursiune în povestea hărții care a pus pentru prima oară Pământul într-o formă comprehensibilă.
Un cerc de lut care conține universul
Într-o epocă în care hărțile digitale ne indică poziția la metru, pare greu de imaginat un timp în care lumea era învăluită în mister și mit. Și totuși, cu mii de ani în urmă, într-o Mesopotamie înfloritoare, cineva a îndrăznit să schițeze lumea cunoscută. Nu cu sateliți, ci cu trestia în lut. Așa s-a născut Imago Mundi — cea mai veche hartă cunoscută din istorie, o relicvă din Babilonul antic, datată în jurul anului 600 î.Hr.
Nu este o hartă în sensul modern. Nu marchează distanțe, nu trasează drumuri, nu are legendă. Dar cuprinde în ea o viziune despre lume care a supraviețuit mileniilor: o lume rotundă, simbolică, în centrul căreia tronează — desigur — Babilonul.
Descoperirea care a schimbat istoria cartografiei
Placa Imago Mundi a fost descoperită în 1881, în ruinele anticului Sippar, la nord de Bagdad, de arheologul Hormuzd Rassam. Astăzi, este păstrată în colecțiile British Museum, unde rămâne una dintre cele mai enigmatice piese ale umanității.
Realizată din lut ars și măsurând aproximativ 12 cm în diametru, piesa este gravată cu simboluri cuneiforme care reprezintă orașe, râuri, munți, dar și regiuni misterioase despre care nu știm nici azi dacă erau reale sau imaginare. Textul, scris în akkadiană, este parțial tradus și oferă o combinație unică de geografie, mitologie și religie.
Ce conține, de fapt, această hartă?
În centrul discului este reprezentat Babilonul, înconjurat de alte orașe cunoscute: Asiria, Urartu, Elam. Acestea sunt încadrate de un cerc – „râul sărat”, adică Oceanul Mondial, în concepția antică. Dincolo de ocean, apar zone descrise ca fiind „misterioase”, „întunecate” sau „locuite de ființe stranii” – o viziune aproape mitologică asupra necunoscutului.
Astfel, harta devine mai mult decât o simplă schiță a unui teritoriu. Este un act simbolic de a împărți lumea în cunoscut și necunoscut, în civilizat și haotic, în „noi” și „ceilalți”.
Cine a realizat Imago Mundi – și de ce?
Autorul rămâne necunoscut. Foarte probabil, harta a fost realizată de un scrib-sacerdot în cadrul unui templu babilonian, având un scop religios, cosmologic sau poate chiar politic. A plasa Babilonul în centrul lumii nu era un gest de geografie, ci de putere. Era o afirmație: „aici e miezul universului”.
Babilonienii nu separau știința de spiritualitate. Astrologia, religia, geografia formau un tot unitar. Prin urmare, Imago Mundi este, în același timp, hartă, rugăciune și declarație de identitate culturală.
Cum a fost descifrată?
Textul cuneiform a fost parțial tradus în secolul XX de cercetători britanici. Printre cei mai importanți contributori se numără Irving Finkel, renumit asiriolog de la British Museum. Interpretarea a fost dificilă, mai ales din cauza caracterului metaforic al hărții. Dar rând cu rând, specialiștii au reușit să contureze sensul acestei reprezentări antice: o viziune despre lume în care mitul și realul coexistă.
De ce ne fascinează și azi?
Privind această hartă de lut, realizăm că oamenii din antichitate nu erau cu mult diferiți de noi. Și ei încercau să înțeleagă lumea. Să o definească. Să o reducă la forme comprehensibile. Să o încadreze într-un cerc — simbol al perfecțiunii, al infinitului, al ordinii.
Dar poate ce ne tulbură cel mai mult este că, în fața necunoscutului, nu s-au oprit. Nu au spus „nu știm”. Au spus „aici se află ceva” – fie el un ținut, un monstru, sau un zeu. Au dat sens vidului.
Hărți care au rescris lumea: o cronologie esențială
- 600 î.Hr. – Imago Mundi (Babilon)
- 500 î.Hr. – Harta lui Anaximandru (Grecia)
- 150 d.Hr. – Harta lui Ptolemeu (Egipt/Roma)
- 1154 – Harta lui Al-Idrisi (Islamul medieval)
- 1375 – Atlasul Catalan (Spania)
- 1492 – Mappa Mundi de la Hereford (Anglia)
- 1507 – Harta Waldseemüller (Germania): prima hartă care folosește numele „America”
Cum au văzut alte culturi lumea
În China, hărțile antice din dinastiile Han și Tang plasau Imperiul de Mijloc în centru, cu granițe care se estompau în teritorii „barbare”. În Japonia, hărțile gyoki-zu vedeau arhipelagul ca un centru sacru, înconjurat de oceane spirituale. În civilizațiile precolumbiene, hărțile cosmice erau axate pe temple și zei, nu pe geografie.
Imago Mundi nu e o excepție. E parte dintr-o linie universală: nevoia omului de a-și desena locul în lume.
Hartă, poem, rugăciune
În cele din urmă, Imago Mundi nu este doar un obiect arheologic. Este o declarație de umanitate. O dovadă că omul a căutat dintotdeauna nu doar „unde este”, ci și „de ce este acolo”.
Această placă rotundă de lut ne obligă să ne oprim. Să contemplăm. Să înțelegem că hărțile nu sunt doar despre geografie, ci despre sens. Iar Imago Mundi este prima mărturie a acelui gest fundamental: acela de a da formă haosului și nume necunoscutului.