Consum apă inteligență artificială – o expresie care poate părea contradictorie, dar care reflectă una dintre cele mai puțin discutate consecințe ale dezvoltării tehnologice actuale…
Inteligența artificială nu trăiește „în cloud”, ci în centre de date colosale, răspândite în întreaga lume. Aceste facilități, operând zi și noapte, procesează miliarde de interacțiuni: de la prompturi text la redare video generativă. În timp ce AI-ul pare intangibil, fizica care-l susține este cât se poate de materială – și setează o amprentă de mediu tot mai greu de ignorat.
Cele mai mari modele AI, precum GPT-4, DALL·E sau Google Gemini, sunt găzduite în centre cu zeci de mii de unități de procesare. Aceste servere generează căldură uriașă, iar pentru a preveni supraîncălzirea, se folosesc sisteme de răcire – majoritatea bazate pe apă. Un server modern poate consuma anual între 7.000 și 12.000 litri de apă doar pentru răcire, în funcție de eficiența instalației.
Conform unui raport Bloomberg, Google a folosit în 2022 peste 21 miliarde de litri de apă pentru operarea centrelor de date, cu o creștere de 22% față de anul anterior. Microsoft a depășit 22 miliarde, în creștere cu 34%. Creșterea este pusă în directă legătură cu extinderea infrastructurii de AI, mai ales pentru modele generative.
Cifre care dor: Câtă apă se consumă, de fapt, pentru a genera o imagine sau un video AI
La prima vedere, o imagine generată de AI pare un gest banal: scrii un prompt, apeși „Enter”, iar sistemul produce o compoziție digitală în câteva secunde. Însă în spate, acel proces activează zeci sau sute de unități de procesare, fiecare consumând energie și, indirect, apă. În funcție de dimensiunea imaginii și complexitatea promptului, generarea unui singur fișier vizual poate consuma între 1 și 5 litri de apă, conform cercetărilor de la University of California Riverside (2023).
Mai grav este când vorbim despre AI video – un segment în explozie. Platforme precum RunwayML, Sora de la OpenAI sau Pika Labs generează videoclipuri de înaltă rezoluție folosind zeci de cadre pe secundă, fiecare „desenat” prin rețele neurale. În acest caz, consumul poate crește exponențial: până la 20–40 litri per minut de video generativ, în funcție de lungime și stil.
Caz concret: în 2023, doar infrastructura necesară pentru rularea internă a modelelor OpenAI a contribuit la un consum suplimentar de 1,7 miliarde litri de apă în SUA. În paralel, centrele de date Meta din Iowa au fost criticate pentru consumul a 230 milioane litri anual într-o regiune afectată deja de secetă (sursa: The Guardian, El País, Bloomberg Green).
Dimensiunea geopolitică și ecologică: Apă pentru algoritmi, nu pentru oameni?
Pe măsură ce AI-ul devine o miză globală, centrele de date sunt repoziționate ca infrastructură strategică. State precum Spania, Irlanda sau Țările de Jos oferă facilități fiscale și subvenții energetice pentru a atrage giganții tehnologici. Dar la pachet vin și costuri: scăderea rezervelor de apă potabilă, creșterea prețurilor la apă pentru populație și agricultură, precum și tensiuni sociale.
În Uruguay, planul Google de a construi un centru de date a fost întâmpinat cu proteste, într-o perioadă de secetă prelungită în 2023. Activistul ambiental Eduardo Gudynas a declarat: „Se extrage apă dintr-un rezervor public pentru a răci servere ce deservesc alt continent, în timp ce populația locală stă la coadă pentru apă potabilă.”
La fel, în Chile și Brazilia, proiectele Amazon AWS au fost contestate pentru utilizarea apelor subterane într-un mod considerat nesustenabil.
Această realitate aduce în discuție un paradox dureros: o tehnologie considerată „verde” – AI-ul – poate în mod tăcut contribui la crize ecologice și inegalități regionale.
Răspunsurile industriei: între măsuri reale și greenwashing tehnologic
Confruntate cu presiunea mediatică și publică, marile companii tech au început să afișeze preocupare pentru impactul asupra resurselor. Însă între inițiativele autentice și strategiile de PR e o linie subțire.
Microsoft, de exemplu, a anunțat în 2023 un plan de a deveni „water positive” până în 2030 – adică să contribuie mai multă apă decât consumă. În paralel, lucrează la centre de date cu răcire „adiabatică” (fără evaporare), capabile să economisească sute de milioane de litri anual. Unul dintre aceste centre va deveni operațional în Arizona, o regiune afectată de secetă cronică.
Google susține că 82% din centrele sale de date utilizează „răcire sustenabilă”, dar nu publică date detaliate privind sursele de apă sau reutilizarea acesteia. Amazon, în schimb, a fost acuzat de lipsă de transparență: în ciuda unor angajamente generale față de mediu, nu publică constant cifre privind consumul de apă, ceea ce ridică semne de întrebare în regiunile unde operează în paralel și ferme de servere și livrări logistice.
Cei mai sceptici văd aceste eforturi drept forme de greenwashing digital – promisiuni generoase, dar greu de verificat și ușor de instrumentalizat în marketing ESG.
Viitorul AI sustenabil: reglementare, inovație și responsabilitate colectivă
Dacă AI-ul e aici ca să rămână – și toate indiciile arată că da – devine esențial să regândim complet raportarea la infrastructura care îl susține.
Reglementare publică
Statele trebuie să impună standarde minime de eficiență energetică și hidrică pentru centrele de date, dar și obligația de transparență în consum. Uniunea Europeană a început timid acest proces prin Regulamentul privind Centrele de Date Sustenabile (în curs de aprobare la Bruxelles). SUA au inițiat doar consultări voluntare.
Inovație tehnologică
Companii precum Nautilus Data Technologies dezvoltă centre care folosesc apă de mare pentru răcire – fără contaminare – în containere maritime. Alte startupuri propun răcire cu aer direcționat sau utilizarea de energie geotermală pentru disiparea căldurii.
Educație și conștientizare
Puțini utilizatori finali știu că un prompt aparent banal („Generează o imagine în stil Pixar cu un cățel care zboară”) poate avea un cost material în apă. Ar fi necesare etichete de „amprentă hidrică digitală”, la fel cum unele produse alimentare indică amprenta de carbon.
Când tehnologia progresează, dar ecosistemul plătește
Inteligența artificială e, fără îndoială, una dintre cele mai importante invenții ale secolului XXI. Dar ca orice progres rapid, vine cu un cost – iar acest cost e adesea invizibil. Într-o lume afectată tot mai des de secetă, foamete și instabilitate climatică, nu ne mai putem permite să tratăm resursele naturale ca pe simple „inputuri” pentru algoritmi.
Fiecare litru de apă direcționat către un server e un litru care nu ajunge într-un pahar, pe un câmp sau într-un ecosistem fragil.
Pentru ca AI-ul să nu devină o altă formă de colonialism digital – în care Nordul Global inovează, iar Sudul Global suportă costurile – avem nevoie de o redefinire etică a ceea ce înseamnă „progres”.
pin up azerbaijan pin up azerbaijan .