Dacă mori cu bani în cont, înseamnă că ai calculat greșit ceva. O rețetă de viață de la un prieten din Australia

Cum să te bucuri de viață atunci când ai fost învățat să economisești pentru ziua de mâine? O conversație despre bani, timp și lucrurile pe care le amânăm până când, uneori, devine prea târziu.

Ai bani in cont? Acum câteva luni, vorbeam cu Martin, un amic care locuiește în Australia. O conversație obișnuită, dintre acelea care încep cu „Ce mai faci?”, continuă cu „Cum îți mai merge?” și ajung, fără vreun plan anume, la tot felul de subiecte. La un moment dat, i-am povestit că scriu pe o platformă numită Rețete de viață. Martin a prins imediat ideea și mi-a spus că are și el o rețetă de viață pe care ar merita să o împărtășesc.

Nu era despre alimentație, sport, meditație sau obiceiurile oamenilor fericiți. Era despre bani, mai precis despre ce ar trebui să facem cu ei cât suntem în viață. Ideea lui Martin, pe care o regăsim și într-o maximă cu autor incert, poate fi rezumată astfel: „Dacă mori și îți mai rămân bani, înseamnă că nu ți-ai făcut bine calculele.” La prima vedere, o glumă destul de cinică. Numai că, după ce treci de umorul ei negru, începi să descoperi o întrebare cât se poate de serioasă: pentru ce muncim, până la urmă?

Mi s-a părut o idee potrivită pentru începutul acestei serii de articole. Nu pentru că aș crede că există o formulă universală a vieții bune, ci pentru că fiecare dintre noi cunoaște oameni care și-au petrecut anii muncind, economisind și pregătindu-se pentru un viitor în care urmau, în sfârșit, să se bucure de ceea ce au adunat. Unii au reușit. Alții au descoperit că, între timp, s-au schimbat lucrurile, s-au schimbat ei sau pur și simplu nu au mai avut ocazia.

Am fost învățați să economisim bani, dar nu și să ne folosim timpul

Probabil că mulți dintre noi am crescut auzind aceleași sfaturi: pune bani deoparte, nu cheltui inutil, gândește-te la ziua de mâine, strânge pentru zile negre. Sunt sfaturi rezonabile, uneori chiar indispensabile. Pentru cineva care a cunoscut lipsurile, economiile reprezintă siguranță, independență și posibilitatea de a trece peste o perioadă dificilă fără să depindă de ceilalți. Ar fi absurd să contestăm importanța lor.

Problema apare atunci când economisirea încetează să mai fie un mijloc și devine un scop în sine. Când banii puși deoparte nu mai sunt destinați unui lucru anume, ci trebuie doar să se înmulțească. Când o vacanță, o vizită la un prieten, un concert sau câteva zile de odihnă ajung să fie privite ca niște cheltuieli vinovate, deși ni le-am putea permite. Și când fiecare bucurie este amânată cu promisiunea că va exista un moment mai potrivit.

Cunoaștem cu toții expresia „la pensie o să am timp”. La pensie vom călători, vom citi cărțile pentru care acum nu avem răbdare, vom merge în locurile pe care le vedem în fotografiile altora. Vom petrece mai mult timp cu familia, vom învăța o limbă străină, vom face plimbări lungi și vom recupera toate weekendurile pierdute la muncă. Numai că această listă, oricât de frumoasă, are o problemă: presupune că vom ajunge acolo cu aceeași sănătate, energie și dorință de a face lucrurile respective.

Și mai presupune ceva. Că oamenii cu care vrem să împărtășim aceste experiențe vor fi încă lângă noi.

Banii pot fi recuperați. Unele experiențe, nu.

Există o diferență importantă între valoarea unui lucru și momentul în care îl putem trăi. O excursie făcută la 30 de ani nu este neapărat mai frumoasă decât una făcută la 70, dar cu siguranță nu este aceeași experiență. Corpul, curiozitățile, relațiile și felul în care privim lumea se schimbă. Există lucruri de care ne putem bucura la orice vârstă și lucruri care, din motive foarte concrete, devin mai greu de realizat.

Să presupunem că îți dorești de ani întregi să vizitezi Japonia. Ai banii necesari, ai putea să îți organizezi timpul, dar de fiecare dată apare un motiv pentru a amâna. Poate anul viitor biletele vor fi mai ieftine, poate vei avea un salariu mai bun, poate vei găsi o perioadă mai liniștită. Trec cinci ani, apoi zece, iar dorința rămâne undeva pe o listă pe care o actualizezi din când în când.

Nu înseamnă că trebuie să cumperi imediat un bilet de avion. Înseamnă doar că merită să te întrebi dacă amânarea are un motiv real sau dacă a devenit un reflex. Uneori, prudența este justificată. Alteori, ne-am obișnuit atât de mult să pregătim viitorul încât prezentul a ajuns să fie doar perioada în care muncim pentru el.

Aceeași situație apare și în lucruri mult mai simple. Amânăm o cină cu prietenii, o vizită la părinți, un weekend într-un oraș apropiat sau o întâlnire cu cineva drag. Nu pentru că ar necesita sume importante, ci pentru că mereu există ceva mai urgent. Iar timpul, spre deosebire de bani, nu poate fi pus într-un cont din care să retragem mai târziu orele nefolosite.

Ai bani in cont ?Filosofia „Die With Zero”: să cheltuiești banii sau să investești în amintiri?

Ideea despre care vorbeam cu Martin se regăsește, într-o formă mult mai elaborată, în cartea Die With Zero: Getting All You Can from Your Money and Your Life, publicată în 2020 de investitorul american Bill Perkins. Titlul ar putea fi tradus prin „Să mori cu zero”, iar filosofia autorului pornește de la o întrebare provocatoare: ce rost are să acumulezi bani dacă nu îi folosești niciodată pentru a-ți îmbunătăți viața?

Perkins propune o schimbare de perspectivă asupra economisirii și consumului. În loc să urmărim exclusiv creșterea averii, ar trebui să ne gândim și la experiențele pe care banii ni le pot oferi în diferite etape ale vieții. O excursie făcută alături de prieteni, de exemplu, nu produce numai plăcerea momentului. Poate deveni o amintire la care revii ani întregi, o poveste pe care o spui la întâlniri și o experiență care continuă să îți aducă satisfacție mult după ce ai uitat cât ai plătit pentru ea.

Autorul numește acest efect memory dividends, un fel de dividende ale amintirilor. Ideea este interesantă tocmai pentru că împrumută limbajul investițiilor financiare și îl aplică experiențelor umane. În cazul unei investiții obișnuite, sperăm să obținem un câștig viitor. În cazul unei experiențe memorabile, câștigul poate continua să existe sub forma amintirilor, a relațiilor consolidate și a poveștilor care ajung să facă parte din identitatea noastră.

Desigur, perspectiva unui investitor care a câștigat foarte mulți bani trebuie privită și cu o anumită rezervă. Este mai ușor să vorbești despre reducerea economiilor atunci când ai deja suficient pentru a-ți asigura confortul financiar. Pentru milioane de oameni, problema nu este că economisesc prea mult, ci că veniturile abia le acoperă cheltuielile. Tocmai de aceea, filosofia lui Perkins devine cu adevărat utilă dacă o desprindem de interpretarea ei literală și o privim ca pe o invitație de a ne regândi prioritățile.

Cât costă, de fapt, o viață bună?

Una dintre confuziile frecvente este asocierea vieții frumoase cu un consum permanent. Ne imaginăm că, pentru a trăi bine, avem nevoie de restaurante scumpe, hoteluri spectaculoase, vacanțe exotice și obiecte pe care ceilalți să le admire. Publicitatea și rețelele sociale întrețin această reprezentare, oferindu-ne zilnic noi motive să considerăm că ceea ce avem nu este suficient. În această competiție, orice nivel de confort poate deveni temporar, fiindcă întotdeauna există cineva care își permite mai mult.

Dar o viață bună poate arăta foarte diferit de la un om la altul. Pentru cineva înseamnă libertatea de a călători, pentru altcineva o casă liniștită, o grădină și câteva ore petrecute zilnic cu familia. Unii își doresc să descopere lumea, alții să își cultive pasiunile fără presiunea unui program. Există oameni pentru care cea mai importantă investiție este educația, iar pentru alții posibilitatea de a lucra mai puțin și de a avea mai mult timp pentru cei apropiați.

În acest context, rețeta lui Martin nu trebuie înțeleasă ca un îndemn de a cheltui tot ce câștigăm. Ar fi o interpretare superficială și, pentru mulți, periculoasă. Mai degrabă, ea ne invită să privim banii în relație cu lucrurile care contează pentru noi. Să înțelegem de ce îi acumulăm, ce vrem să obținem cu ajutorul lor și dacă nu cumva sacrificăm prea mult din prezent pentru o siguranță viitoare pe care nu o putem controla în întregime.

Poate că una dintre cele mai bune utilizări ale banilor este tocmai cumpărarea timpului. Nu în sens literal, bineînțeles, ci prin reducerea obligațiilor care ne consumă inutil zilele. Să îți permiți să refuzi o muncă suplimentară, să petreci câteva ore cu un copil, să îngrijești o relație sau să te ocupi de o pasiune poate valora mai mult decât o nouă achiziție. Iar acest lucru nu presupune neapărat o avere, ci o anumită claritate în privința priorităților.

Bani in cont ?Și dacă vrem să lăsăm ceva în urmă?

Există și o obiecție firească la această filosofie. Ce facem cu oamenii care economisesc tocmai pentru a lăsa ceva copiilor sau pentru a-și ajuta familia? Ce facem cu cei care vor să aibă bani pentru eventuale probleme medicale, pentru îngrijire la bătrânețe sau pur și simplu pentru liniștea de a ști că nu vor depinde financiar de nimeni? În asemenea situații, banii rămași în cont nu reprezintă neapărat experiențe ratate, ci pot fi expresia unor alegeri responsabile.

Chiar și aici, însă, există loc pentru reflecție. Dacă vrem să îi ajutăm pe cei dragi, poate merită să ne întrebăm când au ei cea mai mare nevoie de sprijinul nostru. Uneori, o sumă oferită la momentul potrivit, pentru studii, o locuință sau începutul unei afaceri, poate avea un impact mai mare decât o moștenire primită mult mai târziu. Nu este o regulă generală, ci încă un exemplu despre cât de important poate fi momentul în care folosim resursele de care dispunem.

Nici economisirea, nici cheltuirea nu sunt virtuți în sine. Contează scopul lor și împrejurările în care luăm deciziile. Un om care economisește pentru a-și proteja familia poate trăi în deplină concordanță cu valorile sale, la fel cum altcineva poate alege să folosească o parte mai mare din venituri pentru călătorii și experiențe. Ar fi absurd să transformăm o filosofie despre libertatea de a trăi într-o nouă obligație despre cum ar trebui să ne administrăm banii.

Poate că problema nu este cât economisim, ci cât amânăm

Mi se pare că aici ajungem la partea cea mai interesantă a discuției cu Martin. Dincolo de bani, există un obicei care ne însoțește în foarte multe domenii ale vieții: amânarea. Așteptăm să avem mai mult timp ca să citim, mai mulți bani ca să călătorim, mai mult curaj ca să schimbăm ceva și mai multă liniște ca să ne ocupăm de lucrurile care ne plac. Așteptăm să se termine o perioadă aglomerată, să treacă un proiect, să rezolvăm o problemă, să vină vara sau să înceapă un an nou.

Uneori, aceste așteptări sunt perfect justificate. Dar există și riscul de a ne organiza întreaga existență în jurul unui moment ideal care se mută mereu mai departe. Când ajungem la obiectivul financiar pe care ni l-am propus, descoperim că ne-ar prinde bine încă puțin. Când avem timp liber, găsim alte responsabilități. Când apare oportunitatea pe care o așteptam, ne întrebăm dacă nu ar fi mai prudent să o lăsăm pentru altă dată.

În timp, această prudență poate deveni o obișnuință atât de puternică încât nici nu mai observăm ce pierdem. Nu vorbim neapărat despre marile aventuri sau despre decizii spectaculoase. Uneori pierdem tocmai lucrurile accesibile, acele mici experiențe care nu cer nici averi, nici pregătiri complicate. O după-amiază petrecută fără grabă, o conversație lungă, o călătorie spontană sau simpla satisfacție de a face ceva numai pentru că ne place.

Din acest punct de vedere, cum să te bucuri de viață devine o întrebare mai puțin legată de veniturile pe care le avem și mai mult de felul în care ne folosim resursele disponibile. Banii contează, desigur, iar lipsa lor poate limita sever libertatea de alegere. Dar, atunci când există o anumită marjă de decizie, poate merită să acordăm experiențelor aceeași atenție pe care o acordăm economiilor.

Rețeta de viață de astăzi: fă-ți calculele, dar nu uita pentru ce trăiești

Nu știu dacă Martin și-a propus să formuleze o filosofie atunci când mi-a povestit cum vede el lucrurile. Poate că pentru el era doar o convingere simplă, construită din propriile experiențe. Nici nu cred că trebuie să fim de acord cu ideea de a termina viața cu un cont gol. Mi se pare mult mai important să înțelegem provocarea din spatele ei și să ne întrebăm, din când în când, dacă felul în care ne cheltuim banii și timpul seamănă cu viața pe care spunem că ne-o dorim.

Până la urmă, fiecare dintre noi își face propriile calcule. Calculăm rate, facturi, economii, investiții, costul vacanțelor și câți ani ne mai despart de pensie. Suntem foarte atenți la dobânzi, reduceri și prețuri, comparăm oferte și încercăm să evităm cheltuielile inutile. Poate că ar merita să introducem în această contabilitate și lucrurile pe care le-am făcut, oamenii alături de care ne-am simțit bine, locurile pe care le-am descoperit și experiențele pe care le-am tot amânat.

Rețeta de viață de astăzi nu presupune să renunțăm la economii sau să ne transformăm fiecare zi într-o sărbătoare costisitoare. Înseamnă, mai degrabă, să ne păstrăm libertatea de a ne bucura de ceea ce avem, fără să așteptăm permanent condiții perfecte. Să punem bani deoparte pentru zilele dificile, dar să nu uităm că există și zile frumoase care merită trăite acum. Să avem grijă de viitor, fără să îi oferim tot prezentul.

Mi-ar plăcea să reiau cândva conversația cu Martin și să aflu dacă între timp și-a schimbat în vreun fel rețeta. Până atunci, rămân cu imaginea celor două feluri de a face bilanțul unei vieți: unul care arată cât am acumulat și altul care cuprinde ceea ce am trăit. Primul este relativ ușor de calculat, fiindcă avem extrase bancare, documente și cifre. Pentru al doilea nu există un formular, dar probabil că fiecare dintre noi știe, măcar aproximativ, ce ar trebui să conțină.

Iar dacă la sfârșit ne rămân bani în cont, asta nu înseamnă automat că am greșit ceva. Poate că am avut grijă de noi și de cei apropiați, poate că am fost norocoși sau poate că am economisit pentru un viitor care a luat o altă întorsătură. Dar dacă ne rămâne și o listă lungă de lucruri pe care ne-am fi dorit să le facem, deși am avut cândva posibilitatea, atunci s-ar putea ca Martin să aibă dreptate.

Poate că nu trebuie să murim cu zero în cont. Dar ar fi păcat să ajungem la sfârșit cu prea multă viață rămasă doar în planuri.

Iar dacă banii ne oferă o anumită libertate, merită să ne întrebăm și câtă libertate avem, de fapt, în felul în care îi câștigăm. Despre această dilemă, tot mai prezentă în lumea muncii, am scris în articolul „Economia gig: libertate sau iluzia libertății?”.