Negrul, griul, argintiul, albastrul sau celebrul roșu? Culoarea unei mașini pare o alegere pur estetică, dar mai multe cercetări au încercat să afle dacă ea poate influența riscul de accident. Rezultatele duc spre un factor mult mai concret decât preferințele șoferilor: cât de repede este observată mașina în trafic.
Întrebarea pare desprinsă din conversațiile despre automobile în care apar inevitabil miturile: mașinile roșii sunt conduse mai agresiv, cele negre sunt mai greu de văzut, albul ar fi cea mai sigură alegere, iar argintiul s-ar confunda cu asfaltul. Numai că relația dintre culoarea automobilului și accidente a fost studiată în cercetări epidemiologice reale, pe baze de date cu accidente rutiere.
Iar una dintre cele mai ample cercetări ajunge la o concluzie greu de ignorat: dintre culorile analizate, albul a reprezentat reperul cu cel mai redus risc, în timp ce mai multe culori, printre care negru, gri, argintiu, albastru și roșu, au fost asociate cu un risc mai ridicat în anumite condiții.
Explicația nu pare să stea în temperamentul celui care cumpără o anumită culoare, ci într-un fenomen mult mai simplu: vizibilitatea mașinii în mediul rutier.
Studiul care a pus culorile mașinilor față în față
Una dintre cercetările de referință aparține Monash University Accident Research Centre din Australia. Stuart Newstead și Angelo D’Elia au analizat relația dintre culoarea vehiculului și riscul de accident folosind baze ample de accidente raportate poliției în statele Victoria și Western Australia.
Lucrarea, publicată ulterior în revista științifică Safety Science, nu s-a limitat la întrebarea superficială „ce culoare apare cel mai des în accidente?”. Cercetătorii au urmărit riscul asociat diferitelor culori și au analizat inclusiv influența condițiilor de lumină.
Rezultatul central este remarcabil: nicio culoare analizată nu a avut un risc statistic semnificativ mai mic decât albul.
În schimb, negru, albastru, gri, verde, roșu și argintiu au fost asociate cu un risc mai ridicat decât albul în diferite analize. Diferențele au devenit mai evidente în timpul zilei, când riscul relativ pentru aceste culori putea fi cu până la aproximativ 10% mai mare.
Este un rezultat important tocmai pentru că schimbă întrebarea. Nu mai discutăm despre o presupusă „personalitate” a culorii, ci despre felul în care un obiect de peste o tonă este perceput vizual într-un mediu în continuă mișcare.
De ce albul poate avea un avantaj
În trafic, câteva fracțiuni de secundă contează.
Creierul unui șofer trebuie să distingă vehicule, pietoni, semne, marcaje, semafoare și obstacole dintr-o scenă vizuală foarte complexă. Un automobil care contrastează puternic cu fundalul poate fi reperat mai ușor decât unul care se integrează cromatic în acesta.
Această capacitate de a ieși în evidență este descrisă în literatura de specialitate prin noțiunea de conspicuity, adică gradul în care un obiect poate fi remarcat în mediul înconjurător.
Albul are un avantaj evident în numeroase situații: produce un contrast puternic cu asfaltul, vegetația, umbrele, clădirile întunecate și multe dintre fundalurile întâlnite pe șosea.
Asta nu transformă automat o mașină albă într-o mașină „sigură”. O vopsea nu poate compensa viteza excesivă, telefonul folosit la volan, alcoolul, oboseala, anvelopele uzate sau o manevră greșită. Dar, dacă izolăm strict componenta vizuală, culoarea poate modifica rapiditatea cu care automobilul este remarcat de ceilalți participanți la trafic.
Mașinile negre: eleganță cu un posibil dezavantaj vizual
Negrul este una dintre culorile care apar constant în discuția despre vizibilitate. În cercetarea Monash, automobilele negre au prezentat un risc mai ridicat decât cele albe. Explicația este intuitivă: o suprafață neagră reflectă mai puțină lumină și poate produce un contrast mai slab în anumite decoruri, în zone umbrite sau în momentele de tranziție dintre zi și noapte.
Nu trebuie înțeles că un automobil negru este periculos prin definiție. Farurile, luminile de zi, vremea, fundalul, poziția soarelui și mediul urban sau rural pot schimba radical vizibilitatea.
Dar dacă întrebarea este simplă – „ce arată unul dintre cele mai ample studii despre culoare?” – răspunsul este la fel de simplu: negrul nu s-a comportat la fel de bine ca albul.
Culoarea mașinii și accidentele-gri și argintiu: elegante, dar apropiate de culoarea drumului
Griul și argintiul merită atenție deoarece sunt extrem de răspândite. Asfaltul, betonul, cerul acoperit, ploaia, ceața și numeroase elemente ale peisajului urban produc un mediu dominat de tonuri de gri. O mașină aflată în aceeași familie cromatică poate avea un contrast mai redus cu fundalul.
Studiul Monash a identificat atât griul, cât și argintiul printre culorile asociate cu un risc mai mare decât albul.
Există însă un episod interesant în istoria cercetărilor.
Un studiu publicat în British Medical Journal în 2003, realizat în Auckland, Noua Zeelandă, a analizat 571 de șoferi implicați în accidente soldate cu spitalizare sau deces și un grup de control de 588 de șoferi.
După ajustarea pentru mai mulți factori – printre care vârsta și sexul șoferului, consumul de alcool, utilizarea centurii, viteza, caracteristicile vehiculului, drumul, vremea și lumina – automobilele argintii au prezentat un rezultat surprinzător: un odds ratio ajustat de aproximativ 0,4 comparativ cu cele albe.
Cu alte cuvinte, acel studiu indica o asociere puternică între argintiu și un risc mai mic de accident cu rănire gravă. Cercetarea australiană ulterioară, mult mai amplă, nu a confirmat însă avantajul argintiului. Este unul dintre motivele pentru care nu este corect să declarăm argintiul „cea mai sigură culoare” pe baza unui singur studiu.
Dar mașinile roșii? Mitul este mai spectaculos decât realitatea
Roșul are probabil cea mai proastă reputație dintre toate culorile auto.
Mașina sport este roșie. Ferrari a transformat roșul într-un simbol. În cultura populară, culoarea sugerează viteză, putere, agresivitate și dorința de a fi remarcat. De aici până la ideea că „mașinile roșii fac mai multe accidente” nu a mai fost decât un pas.
Cercetarea nu susține însă această legendă în forma ei populară. Un studiul Monash, roșul s-a aflat într-adevăr printre culorile asociate cu un risc mai ridicat decât albul.
Dar cercetarea din Noua Zeelandă publicată în BMJ nu a găsit pentru roșu o diferență statistic semnificativă față de alb.
Mai mult, cercetări experimentale asupra percepției culorii au pus sub semnul întrebării ideea că șoferii reacționează automat la o mașină roșie ca la un pericol mai mare.
Verdictul pentru roșu este, prin urmare, destul de clar: nu există dovezi serioase că mașinile roșii sunt campioanele accidentelor. Există cercetări în care roșul prezintă un risc ceva mai ridicat decât albul, dar legenda automobilului roșu inevitabil periculos este mult mai puternică decât dovezile științifice.
Culoarea mașinii și accidentele -albastru și verde: problema contrastului
Albastrul și verdele apar și ele printre culorile cu risc mai ridicat decât albul în cercetarea australiană.
Din nou, vizibilitatea oferă o explicație plauzibilă.
Verdele poate pierde contrast în zone bogate în vegetație. Albastrul poate avea un contrast diferit în funcție de cer, lumină și condițiile atmosferice. Nu înseamnă că aceste culori devin „invizibile”, ci că identificarea vizuală a unui vehicul nu depinde exclusiv de intensitatea culorii.
Un automobil trebuie să contrasteze cu mediul în care circulă. Aceasta explică și de ce o culoare foarte vizibilă într-un anumit decor poate deveni mai puțin avantajoasă în altul.
Cercetarea din Spania: culorile deschise au un mic avantaj
O altă cercetare importantă vine chiar din Spania. O echipă de la Universidad de Granada a folosit baza spaniolă de accidente rutiere și a analizat coliziuni produse între 1993 și 1999. Cercetătorii au fost interesați în special de riscul ca un vehicul să fie implicat pasiv într-o coliziune – o abordare foarte relevantă pentru problema vizibilității.
Albul a prezentat un mic efect protector. Atunci când albul și galbenul au fost grupate în categoria culorilor deschise, avantajul a rămas prezent.
Efectul nu era spectaculos. Vorbim despre câteva procente, nu despre o diferență care să transforme culoarea într-un dispozitiv de siguranță. Dar direcția rezultatului susține aceeași idee: o mașină mai ușor de remarcat poate avea un mic avantaj în trafic.
Interesant este că efectul culorilor deschise era observabil în special pe drumurile deschise și în timpul zilei, iar anumite condiții meteorologice îl accentuau.
De ce nu putem număra pur și simplu mașinile accidentate
Există o capcană statistică enormă în această poveste. Dacă albul este cea mai populară culoare din lume, este absolut normal ca în statisticile brute ale accidentelor să întâlnim foarte multe automobile albe.
Asta nu demonstrează că albul provoacă mai multe accidente. Datele Axalta pentru automobilele produse în 2025 arată foarte bine problema: 29% dintre vehiculele noi la nivel mondial erau albe, 23% negre și 22% gri. Împreună, aceste trei culori reprezentau aproape trei sferturi din piață. Argintiul avea 7%, albastrul 6%, iar roșul numai 3%.
Să presupunem că într-un set de accidente găsim de trei ori mai multe mașini albe decât roșii. Informația nu spune aproape nimic dacă pe șosele circulă de zece ori mai multe mașini albe.
Acesta este motivul pentru care cercetările serioase încearcă să măsoare riscul raportat la expunere, nu doar numărul brut de accidente.
Este și motivul pentru care titlurile de tipul „culoarea de mașină implicată în cele mai multe accidente” trebuie citite cu atenție.
Culorile mașinilor s-au schimbat spectaculos
Dincolo de siguranță, povestea culorilor spune ceva interesant despre industria auto contemporană. Șoselele lumii au devenit extraordinar de neutre. Raportul Axalta pentru 2025 plasează albul la 29% din producția analizată, negrul la 23%, griul la 22%, argintiul la 7%, albastrul la 6%, iar roșul, verdele și galbenul/auriul la câte 3%.
BASF, care folosește propria bază de date și metodologie, confirmă dominația culorilor acromatice. În raportul companiei pentru 2025, griul a continuat să câștige teren, în timp ce roșul a coborât la numai aproximativ 3% la nivel global. Verdele, în schimb, a fost culoarea cromatică aflată într-o creștere deosebită.
În Europa, Axalta plasa în 2025 griul pe primul loc, cu aproximativ 26%, urmat de alb cu 25% și negru cu 22%.
Imaginea automobilului modern este, așadar, mult mai puțin colorată decât sugerează reclamele producătorilor: alb, negru și gri domină parcările, străzile și showroomurile.
Roșul, altădată una dintre culorile emblematice ale automobilului, a devenit aproape o alegere de nișă.
Ce spun specialiștii din industria culorilor
Tendința nu este accidentală. Mark Gutjahr, Global Head of Automotive Color Design la BASF Coatings, descria ascensiunea tonurilor neutre prin asocierea lor cu ideea de stabilitate și eleganță într-o lume în schimbare rapidă. În același timp, specialiștii BASF observă revenirea treptată a unor culori mai expresive, în special verdele și tonurile naturale.
Dr. Lei Qiao, vicepreședinte pentru tehnologia Mobility Coatings la Axalta, caracteriza piața din 2025 drept una în care culorile neutre continuă să ofere baza paletei globale, în timp ce cumpărătorii manifestă un interes tot mai mare pentru finisaje capabile să ofere profunzime și individualitate.
Există aici un paradox interesant: vrem automobile care să exprime personalitate, dar cumpărăm în masă alb, negru și gri.
Culoarea contează, dar nu atât cât șoferul
După zeci de mii de accidente analizate și mai multe studii realizate în țări diferite, răspunsul poate fi formulat fără dramatizare Da, culoarea unei mașini poate conta. Cea mai convingătoare explicație este vizibilitatea. Un automobil care contrastează mai bine cu mediul poate fi remarcat ceva mai repede de ceilalți participanți la trafic. Studiul amplu realizat de Monash a găsit pentru negru, albastru, gri, verde, roșu și argintiu riscuri mai ridicate decât pentru alb în anumite condiții, iar niciuna dintre culorile analizate nu s-a dovedit statistic mai sigură decât albul.
Cercetarea spaniolă oferă, la rândul ei, un mic avantaj culorilor deschise. Dar culoarea rămâne un factor secundar. Un automobil alb condus cu 150 km/h de un șofer care scrie mesaje pe telefon nu devine sigur pentru că este alb. Iar o mașină neagră condusă prudent, echipată cu sisteme moderne de asistență, lumini eficiente și anvelope bune nu devine periculoasă pentru că este neagră.
Viteza, alcoolul, oboseala, distragerea atenției, starea drumului, vremea, anvelopele, sistemele de siguranță și comportamentul șoferului au o importanță incomparabil mai mare.
Culoarea intervine într-un punct foarte precis: cât de ușor te văd ceilalți. Iar dacă alegerea ar trebui făcută exclusiv pe baza dovezilor existente privind vizibilitatea și accidentele, dintre două automobile identice, unul alb și unul negru, albul ar avea argumentul științific mai bun.
Nu pentru că vopseaua albă previne accidente.Ci pentru că, pe șosea, uneori primul pas pentru a evita o mașină este pur și simplu să o vezi.
Mașina rămâne însă mai mult decât o alegere de culoare sau un mijloc de transport. Pentru mulți, cumpărarea ei marchează una dintre etapele independenței și ale reușitei personale, alături de carieră sau prima locuință. Am analizat separat când apar aceste repere în viață și cât de mult diferă ele de la o persoană și de la o țară la alta.
Antropolog |Broker Cultural
Cu peste 25 de ani de experiență în media și comunicare, fondator al proiectului Rețete de Viață, platforma unde analizează comportamente sociale, idei și fenomene culturale care modelează societatea contemporană.